Umor marca Iasi

Undeva in luna august, poate septembrie, se face o delegatie oficiala la Bucuresti, un adevarat test de uzante al celor doua regate. La coarne pe Honduta CBR era Regele H, iar in rolul secundar, de designated ghimpe, Regina Petro. Drumul greu si-anevoios. Poate daca era mai putin foc, era mai usor, dar cu siguranta nu asa de interesant pentru ambele parti. Am decis sa nu zicem nimanui ca venim. Sa facem o surpriza din care sa ne castigam dupa aia titlurile de “imprevizibili simpatici”. Pe la Vaslui decidem sa fim mai putin cruzi si sa anuntam macar un om. Il sunam pe Spancu. Se bucura enorm, ne promite ca ne asteapta cu masa calda, face cumparaturi, sa fie bere cand ajungem, ce mai, frenezie mare. Noi ne pregateam sa stam la Braneanu in Bucuresti. Nici nu credeam ca poate fi altfel, are casa mare, e un tip simpatic, si ospitalier, plus ca avem toti prietenii comuni. Chiar bai, hai sa facem un show la el, o sa se bucure. Vin astia doi tampiti de la Iasi si reusesc sa mobilizeze toti iesenii futere din Bucuresti. Asa facem! Il anuntam pe Pancu, stam la el la masa, bem o bere, dar dupa aia, la Braneanu! Il sunam si pe Smara intre timp. Ii vine greu tare sa creada, dar se bucura si el ingrozitor. Il chemam la Braneanu, sa fim siguri ca ne vedem cu el. Cu un zambet multumit ca facem asa un gest maret, ne urcam inapoi pe motoras si o pornim la drum.

Ajungem pe la Barlad, cam pe la sfarsitul efectului. Imi amintesc eu de Jora. Hai sa-l sunam! Il sun, se bucura, imi zice ca e in Barlad, si sa ne vedem la teatru in zece minute. Ajungem acolo, fericire mare. Fumam in parc, langa niste baieti care aratau a capitani de marina militara lasati la vatra, dar pareau intelegatori, nu ne sinchisim prea tare. Oamenii is mai linistiti in Barlad decat in Iasi. Ne spune Jora ca vine si el la Bucuresti, in seara asta. Avea si rucsacul, si chitara in spate. Era cel mai boem grup din parc. Il chemam si pe el la Braneanu, ce naiba, cu cat mai multi, cu atat mai bine!

Dupa Barlad, la urmatoarea oprire, ma gandesc sa o sun pe Luca. Luca si Mistretul! Deja aveam pregatita o pontuta pentru ei, daca s-o ales unul pe altul pentru nume, si vor copii pe care sa ii cheme Adelin, respectiv Verginica. Luca ma intampina la telefon cu chitcaite de ultrasunete. Ii chemam si pe ei la Braneanu! Gata, deja se contura un show de zile mari, ca pe vremuri.

Ajungem la Bucuresti. Fumam. Ne canta Smara si Spancu Floyd la chitara. Cu efecte! Ne ducem naibii. Fumam. Ne mai ducem naibii o data. Imi aduc aminte de Braneanu! Gazda noastra! Il sun.

-Alo? Salut Raluca, ce ma bucur sa te aud! Unde, in Bucuresti? A, pai eu sunt acasa in Falticeni, vin luni. Da…imi pare rau. Lasa, ne vedem tura urmatoare.

Ii mai sunam pe ceilalti sa-i anuntam? Cum bai, CUM? Nu suntem in stare…asta este, o sa-si dea si ei seama cand o sa ajunga acolo ca nu e show la Braneanu in seara asta.

Intre timp,Regina Catrinel care ne sunase si vroia neaparat sa ne auda sedea pe jos, pe covor, intre noi. Uitasem telefonul acolo…nu puteam sa-l mai ridicam. Ne auzea, dar ce auzea saraca…nici nu vreau sa stiu. Primim mesaj de la ea un pic mai tarziu

-Va iubesc enorm…chiar daca ati uitat telefonul pe jos si nu va pasa, eu tot va iubesc!