Umor marca Iasi

The Simple Joy of Passion septembrie 29, 2009

Sambata 26 septembrie era greu sa dai de mine, eram calare pe Speranta care la randul ei era calare pe o strada de vis langa coasta, zambeam ca un nebun, o petrecere unde singurii invitati erau vantul, soarele si marea.
Ma gandeam doar ca pot trai asa luni chiar ani daca demarez planul vechi de un an, un trip din Uk in Japonia urmarind coastele marilor si oceanele din drum.

Vineri 9.45 AM urc pe honduta pe locul ghimpelui, am stabilit cu Robin sa ne intalnim in centrul Londrei si sa mergem pe motor pana la el acasa unde trebuia sa finalizam tranzactia.
Am insistat sa vad cum merge pe strada inainte de a o cumpara, orice problema ar fi avut as fi simtit-o atunci.
Rezolvam actele, primesc cadou o pereche de manusi, un briceag, un lant si un lacat cu cifru, aflu ca Robin al meu este nascut pe 22 Sep 1940 si ii urez la multi ani desi el insista ca nu mai are mult de trait.
Legam cu sfoara de boticul hondei suportul de GPS construit pt masina, Robin este si marinar iar nodurile sunt o opera de arta, ii explic de ce honduta se va numi Speranta de acum inainte, ii place mult povestea marinareasca din Toate panzele sus, ii multumesc si plec spre sud, spre Brighton.

Confuzie maxima, condusul pe stanga, austrada, gps-ul setat pe lumini de seara in mijlocul celei mai insorite zi din lume, ies si intru gresit pe autostrada de 3 ori.
Renunt la planul cu mersul spre sud, il sun pe Piggy si schimb directia spre vest. Ajung in Chippenham fara peripetii, am setat gps ul pe lumini de zi si am inteles cum functioneaza autostrazile in uk.
Piggy ma duce intr un loc pitoresc langa oras unde mancam si fumam un hash vesel, fac cunostinta si cu prietenii lui de acolo dar ma scuz si plec repejor pt ca nu aveam stare.
Din Chippenham ajung imediat in Bath, un oras superb, cu teme romane, fondat de ei probabil…
Ma odihnesc in mijlocul Bath ului intr un parc superb si plec iarasi spre sud.
Complimentez un motociclist la un semafor, avea un moto guzzi cu motor in V ce semana in rest perfect cu fostul meu calutz, Comi Domi.
Spre surpriza mea motoristul se tine dupa codita mea timp de jumatate de ora pe drumul spre sud, opresc la un semafor si ii fac semn sa vina langa mine, ma prezint si ii spun ca e prima zi pe motorul asta si prima zi de condus in UK, si mai spun ca merg spre Poole, el zambeste si zice ca merge spre casa care e pe acelasi drum, ii spun sa conduca el calea.
dupa o alta jumatate de ora de mers in spatele omului ajungem la intersectia cu satucul lui, ma invita la un ceai cald, nu refuz.
Primesc ceasca de ceai si imi este prezentat garajul, 2 aprilia, cu cea de 1200 a ajuns si in Romania intr un tur al Europei cu nevasta-sa in spate, cea de 650 l-a dus in Africa solo pt ca nevasta-sa a calarit un suzuki de 400cc din 70 prezent si el in garaj, un ducati monster si o yamaha TTR de 600 completau colectia omului.
Ne hlizim binisor pana observ ca se intuneca, drumul spre sud e minunat, o strada stramtuta sculptata in padure, atingeam cu oglinda frunzele de pe marginea drumului la fiecare curba spre stanga.
Frigul si oboseala provoaca cateva greseli printre care una aproape fatala, am intrat pe un drum cu sens unic cu 3 benzi, eram pe banda din stanga si observ 3 seturi de faruri venind spre mine, unul pt fiecare banda, urc bordura instant si hotarasc sa renunt la Poole pt seara asta, trebuie sa gasesc ceva rapid.
Intru pe prima strada la dreapta unde era si un semn ce promitea un camping, gasesc campingul ce gazduia o intrunire a Harley Owners Group, le spun ca am ajuns acolo din greseala dar vreau sa intru, le mai spun ca nu posed un harley dar posed un tricou cu harley. platesc 20 de lire pt o zi si imi este sugerat sa beau niste beri si sa ma imprietenesc cu cineva sa ma lase sa dorm in rulota la caldurica.
am intrat intr un complex turistic stilul comunist, mare cu de toate.
si m am pus pe baut bere, am ascultat discutiile din jur si toate erau de genul
“am fost nushunde si erau british servants, a fost asa bine fara foreigners’
si chestii de genul:
“the stench of london, places that haven`t been corrupted by London”
da …
am baut 4 beri, n am vorbit cu nimeni, erau numai idioti, erau obezi, deformati
urati de la bautura, nu exagerez, cei mai urati oameni de pe planeta
n-am intrat cu nimeni in vorba si formatiile erau de cacat total
m-am resemnat si am plecat la nani
am facut un mic scouting pe acolo si am gasit un parc de joaca pt copii
gasit 2 casute pt pitici si am ocupat una din ele
pus combinezonul de ploaie pe nisipul din casuta, apoi sacul de dormit deasupra, am pus toate hainele pe mine si tricoul cu harley pe cap ca un batic
si am dormit linistit
a fost frigut

ma trezesc dimineata pe la 7, era super frig, pornesc motorasul si plec de acolo
ajung in Poole , un oras maricel de pe coasta
pap ceva si merg spre Lulworth west
unde coasta este formata de miscarile ghetarilor de acum mii de ani.
am dus motoreta foarte aproape de loc, n-am vrut sa merg pe jos
si am tras o baitza acolo
foarte elegant
imi intrase putin frigul in oase
de la pitici
dar cu baitza am rezolvat problema
am luptat frigul cu frig
plec spre est dupa asta, am oprit in Portsmouth
acolo sunt niste vechi forturi de coasta
cu tunuri gigantice indreptate spre mare
foarte fain
apoi Brighton unde am mancat fish and chips pt prima data de cand sunt aici
chips fiind cartofii prajiti
e mancarea lor nationala in pana mea si e de cacat total
am legat motoreta de un stalp
si cand ma intorc sa plec din Brighton observ ca nu mai functioneaza lacatul cu cifru
ma gandeam acum ce actiune o sa am
ca trebuie sa chem politia
sa demonstrez ca e motorul meu
si sa-i rog sa aduca ceva de taiat lantul
…
am aplicat niste spray pt rugina, si am tras lacatul in dreptul rotii
l-am lovit cu o surubelnita de cateva ori pana si -a dat drumu
ma gandeam daca ma vede vre un vigilante sa mi traga una peste cap
dar aveam tot echipamentul acolo
scosesem si sculele din sea
deci aratam a owner
oricum
drumul din brighton spre Eastborune a fost minunat
exact pe coasta
la apus
futere de tot
dar iarasi s a facut ora 8 si era un frig de ma cacam pe mine
am mers de nebun prin oras cautand un bed and breakfast care sa arate mai ieftin
vroiam un pat bun, eram obosit si nici baterie la gps nu mai aveam, ma gandeam ca au aia un USB si il incarc
dar cum n-am gasit nimic sa ma multumeasca am ajuns undeva pe o strada fara ciment
si am dat de o ferma de cai
am urlat hello heloo pe acolo
am mangaiat calutii
parcat motorul afara langa poarta care era deschisa larg
mi-am gasit cel mai bun loc pt dormit, pe fan intr un hambar deschis
eram prea multumit de ideea de a dormi pe fan la o ferma de cai
ca nu m-a interesat ca s-ar putea sa am probleme
eram pregatit sa sweet talk any horse farmer
a venit o masina pe la 11 si a inchis poarta
dar atat
m am trezit cu o vulpita la 1 metru de mine
care se uita ca un catel curios la mine
si tot vroia sa plece
dar se mai uita o data
stilul : cata treaba am eu dar totusi ce dracu e acolo
pute ca un cal
sforaie ca un cal
dar nu e cal
eh
a trebuit sa mi pun castile de la mp3 player in urechi
ca vecinii mei tropaiau maxim
visau ca fug sau ceva
si m am trezit iar pe la 6 am
am mangaiat toti calutii pe rand
Charlie, un pur sange englez .. cred, a fost cel mai simpatic
a fost nevoie de sangele de tigan sa-l conving sa vina la mangaiat
am pornit cu greu motorul
era super frig
iar motoarele vandute aici nu au pozitie de OFF la faruri
cand dai cheie la motor si incerci sa l pornesti farul iti mananca din baterie
ma temeam ca raman fara baterie
sau ca inec motorul
dar a pornit pana la urma
si am mers la un macdonalds unde am stat pana la 10 cand era o temperatura decenta de mers
am cumaparat un breakfast la 2 lire
dupa ce am terminat de mancat m am dus la motor si mi am adus cartea, 2 energizante si o sticla de apa
mi am pus castile in urechi sa n aud muzica lor de cacat
si am stat 3 ore acolo chicotind din cauza cartii care e exact in aceasi ordine de idei, Dharma bums
I was a bum, a motorized bum
de fiecare data cand schimbam orasul intrebam pe cineva
stii cumva care e orasul urmator pe coasta spre est
acum raspunsul a fost hastings
si am plecat
acolo a avut loc o batalie faimoasa in 1066
pe care am jucat o de multe ori in diferite jocuri
m am incurcat in orasel timp de 2 ore cautand castelul
nu vroiam sa folosesc gps ul
mai aveam putina baterie
am dat ultimele lire pe benzina si mancare
si am hotarat sa plec spre londra
pe drum m a luat oboseala si am oprit la un club nautic unde era 5 lire intrarea dar eu am tras o romaneasca si am intrat pe langa poarta
am oprit motoreta langa un copac si am intins sacul pe jos
si am tras un mid day nap
apoi spre londra pe autostrada
am calculat eu ca trebuie sa intru cumva in nord
ca sa fiu aproape de casa mea
si de acolo sa pornesc gps
am avut noroc maxim cu bateria
m a lasat exact in cartierul meu, Haringey
nu e cartier
e sector
eh
si am recunoscut imediat locurile
locul de unde cumpar foc de la turci
ajung acasa, aplic un dus si niste haine proaspete si merg la stg si petro sa-i pup
(punctele albastre marcheaza locurile unde am dormit)

Show la Braneanu, veniti toti! ianuarie 13, 2009

Undeva in luna august, poate septembrie, se face o delegatie oficiala la Bucuresti, un adevarat test de uzante al celor doua regate. La coarne pe Honduta CBR era Regele H, iar in rolul secundar, de designated ghimpe, Regina Petro. Drumul greu si-anevoios. Poate daca era mai putin foc, era mai usor, dar cu siguranta nu asa de interesant pentru ambele parti. Am decis sa nu zicem nimanui ca venim. Sa facem o surpriza din care sa ne castigam dupa aia titlurile de “imprevizibili simpatici”. Pe la Vaslui decidem sa fim mai putin cruzi si sa anuntam macar un om. Il sunam pe Spancu. Se bucura enorm, ne promite ca ne asteapta cu masa calda, face cumparaturi, sa fie bere cand ajungem, ce mai, frenezie mare. Noi ne pregateam sa stam la Braneanu in Bucuresti. Nici nu credeam ca poate fi altfel, are casa mare, e un tip simpatic, si ospitalier, plus ca avem toti prietenii comuni. Chiar bai, hai sa facem un show la el, o sa se bucure. Vin astia doi tampiti de la Iasi si reusesc sa mobilizeze toti iesenii futere din Bucuresti. Asa facem! Il anuntam pe Pancu, stam la el la masa, bem o bere, dar dupa aia, la Braneanu! Il sunam si pe Smara intre timp. Ii vine greu tare sa creada, dar se bucura si el ingrozitor. Il chemam la Braneanu, sa fim siguri ca ne vedem cu el. Cu un zambet multumit ca facem asa un gest maret, ne urcam inapoi pe motoras si o pornim la drum.

Ajungem pe la Barlad, cam pe la sfarsitul efectului. Imi amintesc eu de Jora. Hai sa-l sunam! Il sun, se bucura, imi zice ca e in Barlad, si sa ne vedem la teatru in zece minute. Ajungem acolo, fericire mare. Fumam in parc, langa niste baieti care aratau a capitani de marina militara lasati la vatra, dar pareau intelegatori, nu ne sinchisim prea tare. Oamenii is mai linistiti in Barlad decat in Iasi. Ne spune Jora ca vine si el la Bucuresti, in seara asta. Avea si rucsacul, si chitara in spate. Era cel mai boem grup din parc. Il chemam si pe el la Braneanu, ce naiba, cu cat mai multi, cu atat mai bine!

Dupa Barlad, la urmatoarea oprire, ma gandesc sa o sun pe Luca. Luca si Mistretul! Deja aveam pregatita o pontuta pentru ei, daca s-o ales unul pe altul pentru nume, si vor copii pe care sa ii cheme Adelin, respectiv Verginica. Luca ma intampina la telefon cu chitcaite de ultrasunete. Ii chemam si pe ei la Braneanu! Gata, deja se contura un show de zile mari, ca pe vremuri.

Ajungem la Bucuresti. Fumam. Ne canta Smara si Spancu Floyd la chitara. Cu efecte! Ne ducem naibii. Fumam. Ne mai ducem naibii o data. Imi aduc aminte de Braneanu! Gazda noastra! Il sun.

-Alo? Salut Raluca, ce ma bucur sa te aud! Unde, in Bucuresti? A, pai eu sunt acasa in Falticeni, vin luni. Da…imi pare rau. Lasa, ne vedem tura urmatoare.

Ii mai sunam pe ceilalti sa-i anuntam? Cum bai, CUM? Nu suntem in stare…asta este, o sa-si dea si ei seama cand o sa ajunga acolo ca nu e show la Braneanu in seara asta.

Intre timp,Regina Catrinel care ne sunase si vroia neaparat sa ne auda sedea pe jos, pe covor, intre noi. Uitasem telefonul acolo…nu puteam sa-l mai ridicam. Ne auzea, dar ce auzea saraca…nici nu vreau sa stiu. Primim mesaj de la ea un pic mai tarziu

-Va iubesc enorm…chiar daca ati uitat telefonul pe jos si nu va pasa, eu tot va iubesc!

Operatiunea (E)Milionul decembrie 14, 2008

ora 7 am in iasi, H zvp petro in fata unei patiserii din podu ros, H este desemnat purtator de cuvant:
-nu va suparati, aveti eclere?
-avem.
-vrem 5, ba nu …. vrem 10 …. ba nu vrem 5 eclere si 5 emiliane.
-aveti doar o bancnota de 1 milion?
-da, nu aveti rest?
-mhm.

se trece strada spre prima ghereta deschisa: o casa de bilete

-buna dimineata, imi puteti schimba un milion
-nu
-atunci … dati-mi ….bilete de toti banii )

o toneta ca oricare alta
-buna dimineata, imi puteti schimba un milion
-nu
-atunci … dati-mi ….rujuri de toti banii

o alta patiserie
-buna dimineata, imi puteti schimba un milion
-nu
-atunci … dati-mi ….ECLERE DE TOTI BANII
omul zambeste, intelege situatia, ia milionu, dispare in spatele patiseriei, ne gandim daca nu cumva tocmai am luat …TEAPA DE TOTI BANII. apare omul bun dupa 2 minute cu banii schimbati, ne serveste cu 5 eclere delicioase si 5 emiliane zemoase. echipa se intoarce in sediul Tineretul Eclerist. urmeaza 5 minute de liniste si clefaituri.