jump to navigation

The Simple Joy of Passion Septembrie 29, 2009

Posted by bflorescuh in Amintiri din bongarie.
4 comments

Sambata 26 septembrie era greu sa dai de mine, eram calare pe Speranta care la randul ei era calare pe o strada de vis langa coasta, zambeam ca un nebun, o petrecere unde singurii invitati erau vantul, soarele si marea.
Ma gandeam doar ca pot trai asa luni chiar ani daca demarez planul vechi de un an, un trip din Uk in Japonia urmarind coastele marilor si oceanele din drum.roaming romanian

Vineri 9.45 AM urc pe honduta pe locul ghimpelui, am stabilit cu Robin sa ne intalnim in centrul Londrei si sa mergem pe motor pana la el acasa unde trebuia sa finalizam tranzactia.
Am insistat sa vad cum merge pe strada inainte de a o cumpara, orice problema ar fi avut as fi simtit-o atunci.
Rezolvam actele, primesc cadou o pereche de manusi, un briceag, un lant si un lacat cu cifru, aflu ca Robin al meu este nascut pe 22 Sep 1940 si ii urez la multi ani desi el insista ca nu mai are mult de trait.
Legam cu sfoara de boticul hondei suportul de GPS construit pt masina, Robin este si marinar iar nodurile sunt o opera de arta, ii explic de ce honduta se va numi Speranta de acum inainte, ii place mult povestea marinareasca din Toate panzele sus, ii multumesc si plec spre sud, spre Brighton.272826123

Confuzie maxima, condusul pe stanga, austrada, gps-ul setat pe lumini de seara in mijlocul celei mai insorite zi din lume, ies si intru gresit pe autostrada de 3 ori.
Renunt la planul cu mersul spre sud, il sun pe Piggy si schimb directia spre vest. Ajung in Chippenham fara peripetii, am setat gps ul pe lumini de zi si am inteles cum functioneaza autostrazile in uk.
Piggy ma duce intr un loc pitoresc langa oras unde mancam si fumam un hash vesel, fac cunostinta si cu prietenii lui de acolo dar ma scuz si plec repejor pt ca nu aveam stare.
Din Chippenham ajung imediat in Bath, un oras superb, cu teme romane, fondat de ei probabil…
Ma odihnesc in mijlocul Bath ului intr un parc superb si plec iarasi spre sud.
Complimentez un motociclist la un semafor, avea un moto guzzi cu motor in V ce semana in rest perfect cu fostul meu calutz, Comi Domi.
Spre surpriza mea motoristul se tine dupa codita mea timp de jumatate de ora pe drumul spre sud, opresc la un semafor si ii fac semn sa vina langa mine, ma prezint si ii spun ca e prima zi pe motorul asta si prima zi de condus in UK, si mai spun ca merg spre Poole, el zambeste si zice ca merge spre casa care e pe acelasi drum, ii spun sa conduca el calea.
dupa o alta jumatate de ora de mers in spatele omului ajungem la intersectia cu satucul lui, ma invita la un ceai cald, nu refuz.
Primesc ceasca de ceai si imi este prezentat garajul, 2 aprilia, cu cea de 1200 a ajuns si in Romania intr un tur al Europei cu nevasta-sa in spate, cea de 650 l-a dus in Africa solo pt ca nevasta-sa a calarit un suzuki de 400cc din 70 prezent si el in garaj, un ducati monster si o yamaha TTR de 600 completau colectia omului.
Ne hlizim binisor pana observ ca se intuneca, drumul spre sud e minunat, o strada stramtuta sculptata in padure, atingeam cu oglinda frunzele de pe marginea drumului la fiecare curba spre stanga.
Frigul si oboseala provoaca cateva greseli printre care una aproape fatala, am intrat pe un drum cu sens unic cu 3 benzi, eram pe banda din stanga si observ 3 seturi de faruri venind spre mine, unul pt fiecare banda, urc bordura instant si hotarasc sa renunt la Poole pt seara asta, trebuie sa gasesc ceva rapid.
Intru pe prima strada la dreapta unde era si un semn ce promitea un camping, gasesc campingul ce gazduia o intrunire a Harley Owners Group, le spun ca am ajuns acolo din greseala dar vreau sa intru, le mai spun ca nu posed un harley dar posed un tricou cu harley. platesc 20 de lire pt o zi si imi este sugerat sa beau niste beri si sa ma imprietenesc cu cineva sa ma lase sa dorm in rulota la caldurica.
am intrat intr un complex turistic stilul comunist, mare cu de toate.
si m am pus pe baut bere, am ascultat discutiile din jur si toate erau de genul
„am fost nushunde si erau british servants, a fost asa bine fara foreigners’
si chestii de genul:
„the stench of london, places that haven`t been corrupted by London”
da …
am baut 4 beri, n am vorbit cu nimeni, erau numai idioti, erau obezi, deformati
urati de la bautura, nu exagerez, cei mai urati oameni de pe planeta
n-am intrat cu nimeni in vorba si formatiile erau de cacat total
m-am resemnat si am plecat la nani
am facut un mic scouting pe acolo si am gasit un parc de joaca pt copii
gasit 2 casute pt pitici si am ocupat una din ele
pus combinezonul de ploaie pe nisipul din casuta, apoi sacul de dormit deasupra, am pus toate hainele pe mine si tricoul cu harley pe cap ca un batic
si am dormit linistit
a fost frigut

ma trezesc dimineata pe la 7, era super frig, pornesc motorasul si plec de acolo
ajung in Poole , un oras maricel de pe coasta
pap ceva si merg spre Lulworth west
unde coasta este formata de miscarile ghetarilor de acum mii de ani.
am dus motoreta foarte aproape de loc, n-am vrut sa merg pe jos
si am tras o baitza acolo
foarte elegant
imi intrase putin frigul in oase
de la pitici
dar cu baitza am rezolvat problema
am luptat frigul cu frig
plec spre est dupa asta, am oprit in Portsmouth
acolo sunt niste vechi forturi de coasta
cu tunuri gigantice indreptate spre mare
foarte fain
apoi Brighton unde am mancat fish and chips pt prima data de cand sunt aici
chips fiind cartofii prajiti
e mancarea lor nationala in pana mea si e de cacat total
am legat motoreta de un stalp
si cand ma intorc sa plec din Brighton observ ca nu mai functioneaza lacatul cu cifru
ma gandeam acum ce actiune o sa am
ca trebuie sa chem politia
sa demonstrez ca e motorul meu
si sa-i rog sa aduca ceva de taiat lantul

am aplicat niste spray pt rugina, si am tras lacatul in dreptul rotii
l-am lovit cu o surubelnita de cateva ori pana si -a dat drumu
ma gandeam daca ma vede vre un vigilante sa mi traga una peste cap
dar aveam tot echipamentul acolo
scosesem si sculele din sea
deci aratam a owner
oricum
drumul din brighton spre Eastborune a fost minunat
exact pe coasta
la apus
futere de tot
dar iarasi s a facut ora 8 si era un frig de ma cacam pe mine
am mers de nebun prin oras cautand un bed and breakfast care sa arate mai ieftin
vroiam un pat bun, eram obosit si nici baterie la gps nu mai aveam, ma gandeam ca au aia un USB si il incarc
dar cum n-am gasit nimic sa ma multumeasca am ajuns undeva pe o strada fara ciment
si am dat de o ferma de cai
am urlat hello heloo pe acolo
am mangaiat calutii
parcat motorul afara langa poarta care era deschisa larg
mi-am gasit cel mai bun loc pt dormit, pe fan intr un hambar deschis
eram prea multumit de ideea de a dormi pe fan la o ferma de cai
ca nu m-a interesat ca s-ar putea sa am probleme
eram pregatit sa sweet talk any horse farmer
a venit o masina pe la 11 si a inchis poarta
dar atat
m am trezit cu o vulpita la 1 metru de mine
care se uita ca un catel curios la mine
si tot vroia sa plece
dar se mai uita o data
stilul : cata treaba am eu dar totusi ce dracu e acolo
pute ca un cal
sforaie ca un cal
dar nu e cal
eh
a trebuit sa mi pun castile de la mp3 player in urechi
ca vecinii mei tropaiau maxim
visau ca fug sau ceva
si m am trezit iar pe la 6 am
am mangaiat toti calutii pe rand
Charlie, un pur sange englez .. cred, a fost cel mai simpatic
a fost nevoie de sangele de tigan sa-l conving sa vina la mangaiat
am pornit cu greu motorul
era super frig
iar motoarele vandute aici nu au pozitie de OFF la faruri
cand dai cheie la motor si incerci sa l pornesti farul iti mananca din baterie
ma temeam ca raman fara baterie
sau ca inec motorul
dar a pornit pana la urma
si am mers la un macdonalds unde am stat pana la 10 cand era o temperatura decenta de mers
am cumaparat un breakfast la 2 lire
dupa ce am terminat de mancat m am dus la motor si mi am adus cartea, 2 energizante si o sticla de apa
mi am pus castile in urechi sa n aud muzica lor de cacat
si am stat 3 ore acolo chicotind din cauza cartii care e exact in aceasi ordine de idei, Dharma bums
I was a bum, a motorized bum
de fiecare data cand schimbam orasul intrebam pe cineva
stii cumva care e orasul urmator pe coasta spre est
acum raspunsul a fost hastings
si am plecat
acolo a avut loc o batalie faimoasa in 1066
pe care am jucat o de multe ori in diferite jocuri
m am incurcat in orasel timp de 2 ore cautand castelul
nu vroiam sa folosesc gps ul
mai aveam putina baterie
am dat ultimele lire pe benzina si mancare
si am hotarat sa plec spre londra
pe drum m a luat oboseala si am oprit la un club nautic unde era 5 lire intrarea dar eu am tras o romaneasca si am intrat pe langa poarta
am oprit motoreta langa un copac si am intins sacul pe jos
si am tras un mid day nap
apoi spre londra pe autostrada
am calculat eu ca trebuie sa intru cumva in nord
ca sa fiu aproape de casa mea
si de acolo sa pornesc gps
am avut noroc maxim cu bateria
m a lasat exact in cartierul meu, Haringey
nu e cartier
e sector
eh
si am recunoscut imediat locurile
locul de unde cumpar foc de la turci
ajung acasa, aplic un dus si niste haine proaspete si merg la stg si petro sa-i pup
(punctele albastre marcheaza locurile unde am dormit)
WCASouthMapL

Zen and the Art of Being a Lucker Mai 21, 2009

Posted by bflorescuh in Spontan.
5 comments

istorisirea ce urmeaza seamana putin cu povestea lui athos, portos si aramis
doar ca avem un mic twist: nu avem 3 flacai francezi ci avem un roman si 2 elvetieni cutitari
cutitari…in sensul ca sunt fauritori de cutite?
nu, in sensul ca puteau deschide o sticla de vin in orice conditii, oricat de grele, cu al lor swiss army knife
pe d’artagnian l-am recrutat in prima zi, il gasisi in spatele unei scoli din biarritz si l-am legat la rucsac
am aterizat in biarritz intr un moment gresit pentru surfing, ploua puternic iar scoala de surfing imi putea oferi doar lectii private la 70 euro ora, asa ca am abandonat planul initial de 12 zile surfing intensiv
ma plictiseam ingrozitor in hostel pt ca finlandezul, cu care m-am betivanit in prima zi,  a plecat la paris
iar in biarritz nu prea ai ce face pe furtuna
ma duc la culcare in miezul zilei gandindu-ma ca totul va fi mai clar dupa miscare de lucker profesionist
ma trezesc doi straini unul alb si unul negru
cantau tiiiiiime is on my siiiiiide
si eu din pat: yes it is
rasete
ii testez cu 2 glume tampite
vad ca tin la gluma colegii
ii invit la un vin jos
ne intrecem cu bautura toata seara timp in care ii intreb ce au de gand sa faca
imi zic ca pleaca in pelerinajul lui saint james (citeste putin, deschide un alt tab)
imi zic ca au de urcat un munte intai
eu zic no problem
aveam cu mine 2 bagaje
ruscacul plin de haine
si geanta cu laptopul, plina si asta cu tot felul de gadget-uri :hard extern, dvd rom extern , un milion de alte adaptoare
am aruncat jumate din haine
am facut loc de laptop si accesorii
si m-am ales cu cel mai greu rucsac din lume
cand l-am pus prima data in spate mi-a taiat rasuflarea
in seara aia ne-am betivanit prin biarritz
la 7 euro berea
e un fel de vama veche, mai curat
mult mai curat

a 2 a zi iar furtuna
cer de la receptie 2 saci menajeri
unul il trag peste palton
cu 3 gauri pt gat si maini
al 2 lea peste rucsac cu gauri pt bretele
planul era sa vizitam biarritz-ul cat de cat
apoi sa plecam cu trenul spre st jean pied de port
de unde incepe pelerinajul
am ajuns acum la biti
un prieten de al lui se antreneaza de vre-un an sa-l faca
e celebru in spa, ita, fra, ger
pana la tren am muflat ceva beri
trenul nu mergea direct spre st jean si a trebuit sa oprim intr-un orasel bayonne unde iarasi am cazut in bere
apoi in tren niste vinutz
si uite asa am ajuns noi la start
muci
in tren cu noi erau numai pelerini
toti super pregatiti
cu gear de munte, caciulite de protectie, walking sticks, manusele
echipament profesionist
cum au coborat din tren au zbughit-o
ne uitam uimiti la ei si ne buseste rasul
la 20 de metri de gara, primul bar
acolo am intalnit niste mosneguti foarte faini
scene de film, cum intelegeau ei bancurile mele ciudate zise intr-o franceza experimentala
ne apuca noaptea
hotaram ca e timpul sa papam ceva
dar toate restaurantele vanate ne-au scapat
era prea tarziu
am cumparat inca 2 sticle de vin
vin foarte bun si ieftin acolo
am urcat in cetate
ceva gen cetatea neamtului
sus ne-am pus pe fumat joint-uri si baut
a venit un irlandez, jerry, care a infiat o fetita din romania in ’90
si am vorbit cu el despre cum s-a dezvoltat fetita
eram foarte curios
daca au luat o destul de tanara sa nu fie afectata de viata in orfelinat
a crescut bine, este foarte frumoasa dar putin naiva
am vorbit pret de o sticla de vin
saracul jerry a plecat pe 7 carari
si el ca si noi avea de mers a doua zi 30 km prin munti
am pus sacii de gunoi pe jos
apoi toate hainele peste
si eu in sacul de dormit ca cireasa pe tort
daaar
in timpul noptii probabil am visat ca fugeam
ca m-am trezit aiurea
intr-un santulet
mort de frig
am pus o haina speciala anti frig
niste sosete
si la somn

a doua a zi ne am trezit cu soarele pe noi, am zgribulit putin apoi am mers spre oficiul de primire a pelerinilor
ei s-au inscris, au primit un carnetel cu ruta si o stampila stilizata cum ca au inceput in st jean
eu am primit 2 scoici
pt ca ii eram simpatic unei cucoane de acolo
scoicile fiind simbolul pelerinajului
m-au intrebat daca merg cu rucsacul ala pe munte
si-am raspuns ca da
au vazut ca am laptop si mii de alte prostii
nu le venea sa creada
iar piesa de rezistenta era o minge de rugby gasita in biarritz (d’artagnian)
stilul pancu
de luat chestii de pe strada
exact asa
aveam avion in 3 zile din madrid si aveam nevoie sa mi printez online check-in-ul
altfel platesti 40 E in aeroport
am vorbit cu cucoana
m-a dus ea peste tot
pana am ajuns undeva acasa la un om bun
unde am rezolvat problema
in timpul asta ma gandeam cum dracu’ urc eu muntele cu rucsacul asta in spate
gafaiam deja si mersesem doar prin orasel
imi vine o idee ‘geniala’
sa trimit prin posta laptop + accesorii lui biti in sardinia
ii trimit mesaj sa-mi raspunda cu adresa lui
nu primesc raspuns
ajutorii pelerinilor ne informeaza ca sunt doua rute
una grea, ruta spre varful muntelui, 1410 m altitudine
sau una usoara prin vale
am hotarat de comun acord ca suntem pregatiti de ruta grea
suntem mercenarii elvetieni ai lui napoleon
ei pt ca sunt nascuti in elvetia
eu pt ca aveam un tricou cu MOTOREX oil of switzerland, semnat pe spate de ei in bayonne
si napoleon pt ca a trecut cu armata pe traseul din varf evitand astfel o ambuscada in vale
planul era, daca e vreme proasta mergem doar 4 km pana la primul refugiu
pt ca eu eram in tenisi
si palton
dar am prins cea mai frumoasa zi
eram zen
si sa vezi cum am rezolvat si cu ruscacul
le zic astora
de ce ma plang de greutatea laptopului
cand acum cativa ani un cort era de 2 ori mai greu
atunci cum urcai pe munte?
si cu asta basta
am uitat de rucsacel
astia fiind fumatori aveau limbile scoase de 2 metri
eu mergeam in ritmul meu
si ma opream sa-i astept
ma uitam la fetele lor chinuite si radeam cu pofta
ca sa-i incurajez le ziceam cate un banc de fiecare data cand ma ajungeau
eh, dupa foarte putin timp ajungem acolo unde credeam eu ca trebuie sa-i conving sa stam peste noapte la doar 4 km de start
ma gandeam in st jean ca n-am cum sa rezist cu greutatea aia
vad semnul refuge de hanho
si incep sa rad ca un dement
continuam spre urmatorul refugiu care era peste 5 km
acolo muflam o bere incetisor
sa nu ne rupem inima
pe cer erau multi vulturi
cautau pasarici
sau soricei
cine stie
i-am filmat
rasete
toti pelerinii pe drum incantati de high spiritul nostru
iar d’artagnian vedeta
mai urcam vreo 5 km cand opresc sa iau niste apa dintr-un paraias
imi sare mingea din legaturi
si tzop tzop in prapastie
dupa numai 3 zile de franta exclam: MON BALLON!!!!
j’ai pierdu mon ballon
rasete maxime
simulez o aruncare in prapastie dupa minge
mon ballon j’arive
high-ul de pe lume
erau niste italience exact acolo
radeau cu lacrimi
ne stiau din cetate
ele vizitau noi dormeam
mai urcam ceva
super frumos
caluti liberi
alti vulturi imensi foarte aproape de noi
ajungem in varf dupa 20 km de urcus
mai aveam 9.5 pana la roncivalles
refugiul de dupa munte
astia 9.5 km au fost durere pura
coborarea cu rucsac greu, am aflat, e pt oameni antrenati
imi tremurau picioarele la fiecare pas
de dat ruscacul jos nu mai puteam
pt ca nu aveam putere sa-l pun la loc
si in plus ma dureau umerii ingrozitor
asa ca am tras un sprint pana jos
fara oprire
am ajuns la refugiu
mi-am luat o bere
si 3 bonuri de masa pelerinului
prietenii mei ma hranisera in st jean si era momentul perfect pt o mancare calda
eh si cum stateam la bere
apare un neamt
tinerel, super echipat
si ma vede relaxat pe terasa
cu berea-n mana
vine langa mine si ma intreaba de cand sunt aici
zic de 30 minute
el zice nu se poate, eram inaintea ta
eu zic ia ridica putin rucsacul
ochii lui erau mari mari
ii arat si papucii
si ma intreaba care-i secretul
ii arat berea
berila
si ii zic sa se apuce serios de bere
nu i-am explicat ca eu sunt zeul
erau crestini
atat mai trebuia
sa predic politeismul
apar si colegii mei
fug repede si le iau niste beri
astia radeau cu toata gura
pe drum in jos din varf era numai padure
si multe pasaje cu noroi maxim
si se asteptau sa-mi vada papucii uber murdari
dar erau cei mai curati tenisi
le explic ca am ceva experienta de enduro cu motorisca
si am ales alte carari
curate
trebuia doar sa ma lupt putin cu crengile
mergem la papa
cunoastem 2 cehi, cuplu
fetita foarte vorbareata la inceput
si meseriasul plictisit
in 10 minute fatuca tacea
si asta murea de ras si ne propunea sa dormim afara impreuna
nu le placea la comun cu cei 100+ pelerini in refugiu
am mai adus niste beri la masa
pe ceh il aresteaza prietena
noi ne lungim la bere
si iar nu gasim unde sa stam
eu si nathan plecam in scouting
il lasam pe oliver la bagaje
facem acum cunostinta cu ei, amandoi bucatari
nathan alb, ajutor de bucatar, un mare blues man si betiv cat incape
oliver mulatru, sef bucatar, trecutul lui plin de peripetii, foarte relaxat, supranumit si the gang bang man
eu gasesc 3 cutii de carton imense de la niste biciclete
si caut un loc ferit de ploaie
nathan gaseste o negresa din olanda imbracata stilul african roots
beata muci si ea
cu un ecuson pe care scria Hospitalieres
imi aduc aminte ca a fost un ordin de calugari ceva, care se numea asa
si ne duce micuta intr un loc cu baraci, fiecare cu cate 4 paturi
refugiul principal era o fosta biserica plina cu paturi duble
si acolo erau toti pelerinii seriosi
am vrut sa filmez dar eram prea obosit
la baraci fac un dus
gasesc niste spanioli care bombau un joint
le ofer niste mango uscat, cumparat in st jean, la schimb
rasete
somn
inauntru nu erau asternuturi
doar pat si perna
dormeai in sacul tau de dormit
frig maxim chiar si asa
daca dormeam afara era groaznic

ne trezim iarasi razand
nathan de beat ce era s-a culcat cu papucii in picioare
radea ca o sa devina una cu papucii
nu-i mai scoate pana la santiago
peste 800 km
umerii mei erau distrusi, cand am pus rucsacul durere maxima
am incercat sa pastrez ritmul din prima zi dar nu aveam sanse
cum ramaneam singur nu reuseam sa alung durerea din minte
si am aplicat stilul bardul roman
pe cine prindeam pe drum
le spuneam ca am nevoie sa povestesc sa-mi iau mintea de la durere
si le spuneam orice
povesti rasete
inca vreo 15 km
nunu 22 km extraordinari, traseul nostru rareori intersecta strazi principale, treceam peste poduri, apeducte, prin curtile oamenilor, lanuri de grau cu maci … cele mai frumoase locuri prin care am trecut vreodata
eu eram daramat, cautam cazare si iarasi nimic, pelerinii seriosi plecau dimineata la 5 am ca sa prinda cazare
ne infingem intr-un bar unde barmanitele spanioloaice frumoase foc si generoase pe masura frumusetii
pe la a 5 a bere hotaram sa mai parcurgem 5 kilometri
pana la urmatorul refugiu
pun rucsacul si observ ca nu simt durere
merg la ritmul din prima zi
in 40 minute eram acolo
mi am dat seama ca imi place foarte mult urcusul
si au fost 5 km numai de urcus
cum ajungem acolo aflam ca refugiul este plin ochi
in fata refugiului are loc o scena foarte draguta
o pelerina la vreo 25 30 ani
isi usca parul in soare
eu nu mi puteam lua ochii de la ea, ea vede si imi raspunde cu o privire ca nu-i place ce fac hehe
ma duc la ea si ii zic ca mi pare rau ca ma holbez ( nu stiu cum sa tracuc stare) dar mi se pare scena rupta dintr un film frantuzesc, fata frumoasa si uda cu satucul ala minunat in fundal, totul pe un soare nebun
zambeste, o salut si mergem spre urmatorul bar
acolo oliver era cam tristut
cumpar 2 sticle de vin si le bem instant
era ultima seara cu ei
oliver intelege si continua el cu berea
rasete
ne intoarcem la un restaurant unde, clasic deja, am ajuns prea tarziu
si aveau masa doar pt o persoana
oli era cel mai slabit dintre noi
si l-am trimis pe el
eu cu nath am socializat cu un cuplu tanar de irlandezi
am aflat de uisce beatha
se citeste uiske ba
si inseamna apa vietii
vechii celti au descoperit whiskey-ul
si i-au zis apa vietii pt ca te umple de viata
am ras si am rugat-o pe irlandeza sa ne scrie apa vietii pe polca de apa a lui nathan
nathan super cowboy
cu polca? de piele
e bun cuvantul ?
bem pana nu se mai poate
il invat pe un francez calea zen-ului
era nemultumit micutul de oameni, de pelerini
ca-s prea seriosi
si i-am explicat cum calatoria asta nu are legatura cu ei
ca are legatura doar cu el si l-am sfatuit sa se gandeasca doar la lucruri ce-l privesc
sa caute pacea din interior
i-am prezis ca o sa se gaseasca pe sine dupa 30 zile de mers
toate astea explicate iarasi in franceza experimentala
nathan murea de ras
mai luam 2 sticle de vin si plecam de nebuni sa gasim un loc de dormit
gasim o casuta cu un loc mic mic si plat, perfect pt noi
eu le explic ca planul meu este sa ma imbat ingrozitor
sa nu simt frigul
pun sticla mea la gura
reusesc un sfert
nathan jumatate din a lui
ii conving sa ne lipim sacii de dormit unul de altul
planul meu functioneaza si dorm ca un bebelus

in mijlocul noptii pe la 4 ne trezesc primii pelerini maniaci
se opreau toti
si ne intrebau unde ne este cortul
nu concepeau cum am stat noi fara cort
le spun astora ca ma simt ca un milion de dolari
ne-am facut bagajelul si am plecat spre pamplona, alti 30 km
de unde trebuia sa iau tren spre madrid
pe drum verific harta pamplonei din cartea astora
si nu vad nici o statie de tren
intreb in primul hostel din pamplona o tipa care stia engleza
si imi zice ca da, nu este tren, dar ma pot duce la autobuze
le zic astora sa-mi dea putinul care-l aveam la ei, un incarcator de laptop (1kg) una bucata carte, una bucata incarcator de mobil
ne despartim tristuti
in drum spre statia mare de autobuz
intreb un localnic
cum pot ajunge la madrid
ma intreaba, tren sau autobuz
eu intreb treno esta chi? al pamplona
si si
autobuso nomero nove

era chiar acolo in statie
urc si intreb soferul venga a la estation del treno?
si
gracias

ultima statie a liniei 9
cumpar bilet spre madrid 54 euro
cu plecarea peste 4 ore
sa am timp sa mai betivanesc cu micutii
ma intorc cu acelasi sofer, acelasi autobuz
atipesc putin si ratez statia
eram in ultimul hal de obosit
ma duc la soferache
si explic eu cumva
daca stie la ce statie am urcat
el rade si zice ca da
ii fac semn sa-mi zica cand ajungem
acolo era locul de inalnire stabilit cu baietii
m-am intins putin pe iarba
am adormit imediat
ma trezesc astia doi, foarte bine dispusi
au gasit loc de cazare in refugiul principal
ne-am asezat la o bere
care s-au facut 5
ne-a joinat un biciclist german batran care venea din germania pe bicicleta lui
mergem sa mancam ceva dar nu gasim nimic sa ne placa
intram la panica intr-un restaurant turcesc
cerem un fel de shaorma
pana mananc aia se face 7:05
aveam trenul la 7:34
iar autobuzului ii lua 15 min pana la gara
iar eu eram la vreo 20 minute de mers normal de statia de autobuz pe care o stiam
haos
am prins un plus de putere
si am fugit ca nebunul pe acolo, ajung rau, nu in piata in care vroiam sa ajung, dar gasesc strada principala
intreb o femeie de autobuso numero nove por la estation del tren
imi arata cu degetul uite-l
fug dupa el
il prind
si ii arat soferului biletul de tren
vede ca are 12 minute sa ajunga
si zice hmmm s-ar putea
ajung in ultimul moment, urc in tren si incerc sa-mi fac loc sa dorm
n-am reusit, eram prea obosit
am vizionat un film foarte prost cu billy bob thorton, fara sonor pt ca n-am vrut casti cand mi-au oferit
dar filmul era un mare cliseu, nu era nevoie de sunet
in madrid intreb la biroul de informatii din gara cum pot ajunge la aeroport a doua zi si daca stiu un hostel prin jur
imi scrie unul din ei exact cum sa ajung la aeroport
iar celalalt imi zice sa ies din gara si sa trec pe sub pod
si am sa vad un hostel
cum intru in hostel la parter se certau 2 romani
intre parter si 1 dau de seful hostelului
il intreb daca hablas ingles
si se uita foarte urat la mine
ii zic uno lito para dormir questa noche
trenta euro
eu zic no est bueno
ii scriu 20
el imi explica ca am camera separata
si imi cere 24
ii platesc
la etajul 1 unde era camera alti 2 romani vorbeau prin skype ceva
cu sfaturi
si scheme
foarte educativ
inchid usa sa nu-i aud
lepad monstrul din spate si deschid fereastra sa las niste aer curat
pe fereastra vedeai celelalte ferestre din cladire
exact stilul de cladire spaniola
eh si mare scandal acolo, auzeai tot ce ziceau toti in camerele lor
cei mai amuzanti erau 2 asiatici
care vorbeau intre ei chiau ziau pau
si romanca care le explica asta pizda
nu-mi venea sa cred
nimerisem in hostelul groazei
ma duc la baie care era mai murdara ca mine
si hotarasc sa nu fac dus
ies la o bere una cervesa por favor (c ul de la inceput e de fapt un sss zis prin strungareata, l-as folosi la orice)
primesc si 2 aperitive
ma intorc si salut o fata care fuma singurica in fata hostelului
Ola
imi raspunde cu cea mai urata privire
hotarasc ca nu-mi place madridul, probabil si ea era romanca
scot laptopul din bagaj si deschid un film la casti sa pot adormi
fara nu reuseam de la scandal
mai era unu care tusea de zguduia cladirea
ma trezesc pe la 9, impachetez tot si plec pe la 10
avionul il aveam la 13
urmez instructiunile
ajung la un terminal gresit
corectez
trec de toate nebuniile
ma duc prin shop-urile alea fara taxe
si cand sa cumpar un uisce beatha pt biti
imi cere ala boarding pass
ia-l de unde nu-i
nu mi venea sa cred
umblu de nebun cautand-ul pe acolo
intreb un politist care ma duce intr-o cameruta unde era blestematul de pass
ii arat pasaportul ca dovada de identitate
ma loveste parinteste pe spate si plec
inainte de check-in am mancat un sandvich si am terminat sticla de vin de acum o zi
eram cel mai happy de acolo
cu sticla mea de uisce
mi-am adus aminte de cum am plecat din londra
tot asa happy
dar ne-beat
plecare ca in pamplona
in ultimul moment prins avionul
din cauza unui accident pe autostrada
puteam sa merg cu trenul dar nu mai aveam timp si a trebuit sa iau un taxi, 50 lire, iar la aeroport pt ca aveam prea multe bagaje am platit alte 40 lire
hehe

acum sunt in bratele lui biti in sardinia, un mic paradis, ziua mi-o petrec aruncandu-ma de pe stanci in apa clara a mediteranei, iar seara o bem, radem si cantam cu miile de oameni frumosi de aici.

am hotarat ca cel mai bun mod de a vedea o tara este sa o parcurgi pe jos, obisnuiam sa predic oamenilor despre calatoritul cu motocicleta, cum este de 1000 de ori mai interesant ca cel cu masina, doar pentru ca esti expus la toate cele si simti locul si oamenii. acum cred ca voi investi in papuci si echipament de munte si am sa calatoresc si mai expus, cel mai expus. iubesc norocul. el sa fie sanatos.

sunt un mare lucker, imi iubesc parintii, prietenii si jobul. am avut norocul sa ma intersectez cu oameni extraordinari si din cauza asta acum fac exact ce mi-am dorit in copilarie, sa fiu liber si sa rad.

Show la Braneanu, veniti toti! Ianuarie 13, 2009

Posted by bflorescuh in Amintiri din bongarie.
2 comments

Undeva in luna august, poate septembrie, se face o delegatie oficiala la Bucuresti, un adevarat test de uzante al celor doua regate. La coarne pe Honduta CBR era Regele H, iar in rolul secundar, de designated ghimpe, Regina Petro. Drumul greu si-anevoios. Poate daca era mai putin foc, era mai usor, dar cu siguranta nu asa de interesant pentru ambele parti. Am decis sa nu zicem nimanui ca venim. Sa facem o surpriza din care sa ne castigam dupa aia titlurile de “imprevizibili simpatici”. Pe la Vaslui decidem sa fim mai putin cruzi si sa anuntam macar un om. Il sunam pe Spancu. Se bucura enorm, ne promite ca ne asteapta cu masa calda, face cumparaturi, sa fie bere cand ajungem, ce mai, frenezie mare. Noi ne pregateam sa stam la Braneanu in Bucuresti. Nici nu credeam ca poate fi altfel, are casa mare, e un tip simpatic, si ospitalier, plus ca avem toti prietenii comuni. Chiar bai, hai sa facem un show la el, o sa se bucure. Vin astia doi tampiti de la Iasi si reusesc sa mobilizeze toti iesenii futere din Bucuresti. Asa facem! Il anuntam pe Pancu, stam la el la masa, bem o bere, dar dupa aia, la Braneanu! Il sunam si pe Smara intre timp. Ii vine greu tare sa creada, dar se bucura si el ingrozitor. Il chemam la Braneanu, sa fim siguri ca ne vedem cu el. Cu un zambet multumit ca facem asa un gest maret, ne urcam inapoi pe motoras si o pornim la drum.

Ajungem pe la Barlad, cam pe la sfarsitul efectului. Imi amintesc eu de Jora. Hai sa-l sunam! Il sun, se bucura, imi zice ca e in Barlad, si sa ne vedem la teatru in zece minute. Ajungem acolo, fericire mare. Fumam in parc, langa niste baieti care aratau a capitani de marina militara lasati la vatra, dar pareau intelegatori, nu ne sinchisim prea tare. Oamenii is mai linistiti in Barlad decat in Iasi. Ne spune Jora ca vine si el la Bucuresti, in seara asta. Avea si rucsacul, si chitara in spate. Era cel mai boem grup din parc. Il chemam si pe el la Braneanu, ce naiba, cu cat mai multi, cu atat mai bine!

Dupa Barlad, la urmatoarea oprire, ma gandesc sa o sun pe Luca. Luca si Mistretul! Deja aveam pregatita o pontuta pentru ei, daca s-o ales unul pe altul pentru nume, si vor copii pe care sa ii cheme Adelin, respectiv Verginica. Luca ma intampina la telefon cu chitcaite de ultrasunete. Ii chemam si pe ei la Braneanu! Gata, deja se contura un show de zile mari, ca pe vremuri.

Ajungem la Bucuresti. Fumam. Ne canta Smara si Spancu Floyd la chitara. Cu efecte! Ne ducem naibii. Fumam. Ne mai ducem naibii o data. Imi aduc aminte de Braneanu! Gazda noastra! Il sun.

-Alo? Salut Raluca, ce ma bucur sa te aud! Unde, in Bucuresti? A, pai eu sunt acasa in Falticeni, vin luni. Da…imi pare rau. Lasa, ne vedem tura urmatoare.

Ii mai sunam pe ceilalti sa-i anuntam? Cum bai, CUM? Nu suntem in stare…asta este, o sa-si dea si ei seama cand o sa ajunga acolo ca nu e show la Braneanu in seara asta.

Intre timp,Regina Catrinel care ne sunase si vroia neaparat sa ne auda sedea pe jos, pe covor, intre noi. Uitasem telefonul acolo…nu puteam sa-l mai ridicam. Ne auzea, dar ce auzea saraca…nici nu vreau sa stiu. Primim mesaj de la ea un pic mai tarziu

-Va iubesc enorm…chiar daca ati uitat telefonul pe jos si nu va pasa, eu tot va iubesc!

Muila Decembrie 26, 2008

Posted by bflorescuh in Spontan.
2 comments

Oiseaux, cuvantul meu preferat din copilarie, nu-i de mirare de ce-mi place asa mult pasarica, am schimbat atunci, mic fiind, creierul pe muie, ceva gol pe ceva plin, zeul Berila pe unicul zeu Muila. Muila nu pupa, Muila muieste!

Maestrul loveste . Decembrie 16, 2008

Posted by bflorescuh in Spontan.
1 comment so far

LMS sau cum sa faci bani din speech Decembrie 15, 2008

Posted by bflorescuh in Spontan.
4 comments

Dupa 10 ore de dominat indianul ce ma intervieva si de intrat sub pielea directorului sud african am primit job-ul. Vestea buna: totul este bazat pe speech, vestea rea: program de la 11am pana la 10 pm :), ore de munca efectiva vreo 5 DAR, pentru promovarea rapida care promite bani frumosi, trebuie sa stau cumva peste program sa ma ‘distrez’ la sediu cum mult le mai place lor sa zica. traiasca muia! data si luata.

Operatiunea (E)Milionul Decembrie 14, 2008

Posted by bflorescuh in Amintiri din bongarie.
2 comments

ora 7 am in iasi, H zvp petro in fata unei patiserii din podu ros, H este desemnat purtator de cuvant:
-nu va suparati, aveti eclere?
-avem.
-vrem 5, ba nu …. vrem 10 …. ba nu vrem 5 eclere si 5 emiliane.
-aveti doar o bancnota de 1 milion?
-da, nu aveti rest?
-mhm.

se trece strada spre prima ghereta deschisa: o casa de bilete

-buna dimineata, imi puteti schimba un milion
-nu
-atunci … dati-mi ….bilete de toti banii :))

o toneta ca oricare alta
-buna dimineata, imi puteti schimba un milion
-nu
-atunci … dati-mi ….rujuri de toti banii

o alta patiserie
-buna dimineata, imi puteti schimba un milion
-nu
-atunci … dati-mi ….ECLERE DE TOTI BANII
omul zambeste, intelege situatia, ia milionu, dispare in spatele patiseriei, ne gandim daca nu cumva tocmai am luat …TEAPA DE TOTI BANII. apare omul bun dupa 2 minute cu banii schimbati, ne serveste cu 5 eclere delicioase si 5 emiliane zemoase. echipa se intoarce in sediul Tineretul Eclerist. urmeaza 5 minute de liniste si clefaituri.

Scriu si poezie Decembrie 13, 2008

Posted by bflorescuh in Spontan.
4 comments

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1734966/Halloween-ul_scaunelor

http://francais.agonia.ro/index.php/poetry/204990/Puber

publicat pe 2 site-uri, scriitor cu greutate

Interview in the UK Decembrie 12, 2008

Posted by bflorescuh in Spontan.
9 comments

E ultima data cand anunt ca voi folosi stilul narativ pancu, singurul stil intr adevar fun si precis, singurul stil aprobat, binecuvantat si horopsit de D-zeu.
Seara bere foc. trimit f multe cv-uri catre cele mai ciudate anunturi. primesc a doua zi mail de la 2 firme de marketing ce doresc manageri entry level. sunt sunat de una din firme si intrebat daca vreau sa vin la inteviu. spun ca trebuie sa ajung la scoala la ora 4. ‘oh you are a student, this is a full time job sir. bye bye’. invat din greseala. scoala rasete. telefon de la a 2 a firma. programez un interviu pt a doua zi, ora 4 30 PM. acasa bere foc. pregatit temeinic pt interviu. trezit. pregatit pt interviu. incercarea de a calca pantalonii la dunga – ESUATA. 3 50 PM. asteptat autobuz 25 minute. trafic. intarzii 7 minute. o intalnesc pe natasha secretara. sanatoasa bine natasha. completez formular si observ un alt candidat. imbracat impecabil si cu o fata de geek. il intreb daca e tot pt entry level interview. il intreb daca are emotii. ii spun sa si puna haina in cuier. apare thomas. strang mana ca la manual. il urmam intr un birou. ne explica in multe cuvinte sistemul de succes al firmei. se pune prima intrebare, geek ul se grabeste sa raspunda. scap un zambet, avea text memorat de acasa si e si balbait. raspund folosind un cuvant care mi-a atras atentia in prezentarea lui thomas: ‘meritocracy’ mai exact cum am plecat eu din tara mea pt ca nu exista asa ceva, cum totul e bazat pe nepotism. ma relaxez total. urmeaza un set de intrebari legat de CV. geek ul este primul. toate raspunsurile tip text. nici nu-l ascult. ma gandesc doar la intrebarile lui thomas si incerc sa prevad ce intrebari o sa gaseasca pt mine. geek ul balbie tot si este invitat sa plece. incepe interviul. ma folosesc de o alta idee din introducerea lui thomas combinata cu o informatie asimilata cu o seara inainte, ‘am ales sa trimis cv ul dupa ce am citit pe site despre metoda voastra de promovare ‘face to face customer acquisition’ sunt de parere ca ‘main stream advertising’ esueaza pentru ca lumea s a obisnuit sa o ignore, ce trebuie acum in contextul crizei mondiale este ‘remarkable face to face advertising’. zambesc larg, alta intrebare. ‘din romania parea ca piata muncii din londra plange dupa ingineri, aici insa am aflat ca se cauta doar ingineri cu ani buni de experienta’. zambesc, alta intrebare. cred ca sunt un natural born leader, civil engineering is all about that si in plus tatal meu detine o firma de constructii si am fost crescut in spiritul asta. urmeaza un set de intrebari simple la care raspund relaxat si zambitor. dau iarasi noroc. imi iau la revedere de la natasha. zambesc ca dementul pana acasa. scriu pe blog. foc. bere nu mai am. cobor sa iau 4 beri.

Tara te vrea [idiot]! Decembrie 8, 2008

Posted by bflorescuh in Spontan.
7 comments

Micul Coltisor de Rai este un stat tanar, prea tanar pentru a avea anumite precedente sociale. Si cum doar prin precedent se poate forma legislatia, acum exista reglementari in institutia cetateniei. Un tanar a cerut cetatenie micoltisoraiana si a fost supus unor anumite tratamente, care au devenit traditionale, transmise din generatie in generatie, de sambata incoace.

*thestgman: the path to heaven emerges through the stairs of hell

Ca bine le mai zice geek-ul!

URA!